17 iunie 2009
Sunt cuprins de indoiala ; indoiala da nastere incertitudinii ; incertitudinea induce neliniste ; nelinistea a pus stapanire pe mine . Sunt prizonierul suferintei , al neimplinirilor si al tacerii ; pe scurt , sufar in tacere pentru neimplinirile mele ... Nu e nimeni caruia sa ma pot confesa ; si daca ar fi cineva , mi-ar putea oferi mai mult decat un sfat ? M-ar putea elibera din starea de melancolie in care ma scufund ? Ar putea oare sa stearga totul cu buretele si sa o ia de la capat cu mine ?
Cand esti captiv in singuratatea ce te inconjoara iar ganduri intunecate iti alunga somnul si iti rascolesc visele , viata nu iti da prea multe alternative de scapare . De fapt , iti deschide o portita atat de mica incat ti-e aproape imposibil sa o gasesti . Portita aceea nu e nicidecum o rezolvare a nelinistilor tale ci e ultima farama de speranta de care ai nevoie sa te agati pentru a putea evada intr-o lume noua .
CINEVA , a lasat pentru fiecare din noi o soarta mai buna , o scapare o alinare , o mangaiere calda . Trebuie doar sa avem speranta de mai bine , nadejde , credinta si multa rabdare ; pentru ca lucrurile cu adevarat bune vor fi oferite celor care stiu sa rabde si , in acelasi timp , celor care reusesc sa se purifice si sa se elibereze de tot ceea ce le-a intunecat si intristat sufletul .
Inainte de a accepta speranta si de a gasi credinta e necesar sa ne limpezim gandurile si sa dam frau liber sentimentelor ; e timpul sa plangem rauri de lacrimi sincere ca sa innecam toata durerea din suflet si din inima ; caci cei ce au indraznit sa planga se vor elibera si vor vedea curcubeul sperantei inflorind inaintea lor ; apoi vor plange lacrimi de bucurie pentru un nou inceput pe care l-au vazut cu limpezi ochi si de care , acum , sunt atat de aproape ...
"Cel ce nu plange nu va vedea ..." ("He who does not weep does not see ...")
Sunt cuprins de indoiala ; indoiala da nastere incertitudinii ; incertitudinea induce neliniste ; nelinistea a pus stapanire pe mine . Sunt prizonierul suferintei , al neimplinirilor si al tacerii ; pe scurt , sufar in tacere pentru neimplinirile mele ... Nu e nimeni caruia sa ma pot confesa ; si daca ar fi cineva , mi-ar putea oferi mai mult decat un sfat ? M-ar putea elibera din starea de melancolie in care ma scufund ? Ar putea oare sa stearga totul cu buretele si sa o ia de la capat cu mine ?
Cand esti captiv in singuratatea ce te inconjoara iar ganduri intunecate iti alunga somnul si iti rascolesc visele , viata nu iti da prea multe alternative de scapare . De fapt , iti deschide o portita atat de mica incat ti-e aproape imposibil sa o gasesti . Portita aceea nu e nicidecum o rezolvare a nelinistilor tale ci e ultima farama de speranta de care ai nevoie sa te agati pentru a putea evada intr-o lume noua .
CINEVA , a lasat pentru fiecare din noi o soarta mai buna , o scapare o alinare , o mangaiere calda . Trebuie doar sa avem speranta de mai bine , nadejde , credinta si multa rabdare ; pentru ca lucrurile cu adevarat bune vor fi oferite celor care stiu sa rabde si , in acelasi timp , celor care reusesc sa se purifice si sa se elibereze de tot ceea ce le-a intunecat si intristat sufletul .
Inainte de a accepta speranta si de a gasi credinta e necesar sa ne limpezim gandurile si sa dam frau liber sentimentelor ; e timpul sa plangem rauri de lacrimi sincere ca sa innecam toata durerea din suflet si din inima ; caci cei ce au indraznit sa planga se vor elibera si vor vedea curcubeul sperantei inflorind inaintea lor ; apoi vor plange lacrimi de bucurie pentru un nou inceput pe care l-au vazut cu limpezi ochi si de care , acum , sunt atat de aproape ...
"Cel ce nu plange nu va vedea ..." ("He who does not weep does not see ...")
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu