8 iunie 2009
Un personaj din serialul meu TV preferat a zis odata : "Daca ne-am putea intoarce in timp sa reparam greselile facute , am face-o astfel incat sa conteze ?" .
De obicei facem greseli din nestiinta ; facem greseli pe care nu le constientizam pe moment ; greseli care ne afecteaza atat pe noi , cat si pe cei din jurul nostru ... pana aici , nimic nou ; si NU, nu-mi doresc sa aduc ceva nou , nici nu-mi doresc sa inventez sau sa reinventez o intreaga teorie despre a face sau a nu face greseli . Vreau doar sa-mi dau seama daca e mai important sa-ti doresti sa dai timpul inapoi pentru a-ti repara greselile facute sau daca e mai util sa le accepti cu demnitate si sa-ti doresti sa nu le mai repeti . Si mai vreau sa stiu , odata ce ne-am insusit greselile facute , mici sau mari , pe baza carui rationament am putea sa le sortam pentru a sti ce e strict necesar sa fie indreptat si ce anume mai suporta amanare.
EU ... eu am copiat odata la chimie ... si am fost prins ; se intampla in liceu , undeva prin clasa a 11a ; GRESEALA , nici mare nici mica , doar ... greseala. Ce era sa fac ? Am fost prins 'in actiune' si mi-am recunoscut greseala si , in intristarea mea , mi-am propus sa nu se mai repete niciodata ... sa fiu prins copiind . Si de atunci nu am mai fost prins niciodata copiind.
tot EU ... am fost indragostit pana peste cap de o fata . Pe parcursul relatiei noastre s-a intamplat sa o ranesc , s-a intamplat sa ma raneasca ... fie cu vorba , fie cu fapta , fie cu indiferenta , fie prin ascultarea unor parinti care , in ura lor oarba si in dragostea habotnica pe care si-o manifesta intr-un mod ciudat asupra odraslelor lor , au impins dintr-o parte relatia asta spre ceea ce ei nu au avut niciodata . Acel ceva pe care nu l-au avut niciodata este izvorat din multe multe greseli nerecunoscute , din multa vina aruncata fara rost asupra unuia sau a celuilalt . NU vreau sa intru in detalii picante , am sa revin doar la scurtul periplu prin relatia mea ... Greseala a fost a amandurora pentru ca nu am vazut ca grabim lucrurile , pentru ca nu am vazut ca nu suntem sortiti unul altuia ; am gresit pentru ca i-am spus ca o iubesc atunci cand nu mai simteam nimic pentru ea ; am gresit amandoi pentru ca am vrut , in inconstienta si in imaturitatea noastra , sa amanam un deznodamant care a fost stiut inainte ca prima fila a povestii noastre sa fie scrisa . Deznodamantul a venit ... prea tarziu ; oricum acelasi ...
A trecut destul timp de cand totul s-a terminat . Si ranile din interior s-au vindecat ; cicatricile din suflet sau retras ... dar greselile raman. Dumnezeu mi-e martor ca imi cunosc majoritatea greselilor facute si ca nu imi doresc sa le mai repet . Si mi-e martor ca nu am nici cea mai mica idee ce as face daca as putea da timpul inapoi sa-mi repar greselile ... ar conta pentru cineva ? Dar , mai presus de toate , ar conta pentru mine ??? As vrea eu oare sa ma intorc ? As vrea eu oare sa mai schimb ceva ? Caci , imi pare ca , orice greseala as indrepta , as indrepta-o prin a face alta , poate si mai mare .
Dar acum e gata , gata de mult . Unii din noi sufera sau au suferit in tacere pentru ce nu a fost sa fie. Altii sufera in bratele primului barbat care le-a iesit in cale si cu care , in mod gresit , au ales sa-si petreaca , prin simtamantul Casatoriei , prima zi din restul vietii lor...
Un personaj din serialul meu TV preferat a zis odata : "Daca ne-am putea intoarce in timp sa reparam greselile facute , am face-o astfel incat sa conteze ?" .
De obicei facem greseli din nestiinta ; facem greseli pe care nu le constientizam pe moment ; greseli care ne afecteaza atat pe noi , cat si pe cei din jurul nostru ... pana aici , nimic nou ; si NU, nu-mi doresc sa aduc ceva nou , nici nu-mi doresc sa inventez sau sa reinventez o intreaga teorie despre a face sau a nu face greseli . Vreau doar sa-mi dau seama daca e mai important sa-ti doresti sa dai timpul inapoi pentru a-ti repara greselile facute sau daca e mai util sa le accepti cu demnitate si sa-ti doresti sa nu le mai repeti . Si mai vreau sa stiu , odata ce ne-am insusit greselile facute , mici sau mari , pe baza carui rationament am putea sa le sortam pentru a sti ce e strict necesar sa fie indreptat si ce anume mai suporta amanare.
EU ... eu am copiat odata la chimie ... si am fost prins ; se intampla in liceu , undeva prin clasa a 11a ; GRESEALA , nici mare nici mica , doar ... greseala. Ce era sa fac ? Am fost prins 'in actiune' si mi-am recunoscut greseala si , in intristarea mea , mi-am propus sa nu se mai repete niciodata ... sa fiu prins copiind . Si de atunci nu am mai fost prins niciodata copiind.
tot EU ... am fost indragostit pana peste cap de o fata . Pe parcursul relatiei noastre s-a intamplat sa o ranesc , s-a intamplat sa ma raneasca ... fie cu vorba , fie cu fapta , fie cu indiferenta , fie prin ascultarea unor parinti care , in ura lor oarba si in dragostea habotnica pe care si-o manifesta intr-un mod ciudat asupra odraslelor lor , au impins dintr-o parte relatia asta spre ceea ce ei nu au avut niciodata . Acel ceva pe care nu l-au avut niciodata este izvorat din multe multe greseli nerecunoscute , din multa vina aruncata fara rost asupra unuia sau a celuilalt . NU vreau sa intru in detalii picante , am sa revin doar la scurtul periplu prin relatia mea ... Greseala a fost a amandurora pentru ca nu am vazut ca grabim lucrurile , pentru ca nu am vazut ca nu suntem sortiti unul altuia ; am gresit pentru ca i-am spus ca o iubesc atunci cand nu mai simteam nimic pentru ea ; am gresit amandoi pentru ca am vrut , in inconstienta si in imaturitatea noastra , sa amanam un deznodamant care a fost stiut inainte ca prima fila a povestii noastre sa fie scrisa . Deznodamantul a venit ... prea tarziu ; oricum acelasi ...
A trecut destul timp de cand totul s-a terminat . Si ranile din interior s-au vindecat ; cicatricile din suflet sau retras ... dar greselile raman. Dumnezeu mi-e martor ca imi cunosc majoritatea greselilor facute si ca nu imi doresc sa le mai repet . Si mi-e martor ca nu am nici cea mai mica idee ce as face daca as putea da timpul inapoi sa-mi repar greselile ... ar conta pentru cineva ? Dar , mai presus de toate , ar conta pentru mine ??? As vrea eu oare sa ma intorc ? As vrea eu oare sa mai schimb ceva ? Caci , imi pare ca , orice greseala as indrepta , as indrepta-o prin a face alta , poate si mai mare .
Dar acum e gata , gata de mult . Unii din noi sufera sau au suferit in tacere pentru ce nu a fost sa fie. Altii sufera in bratele primului barbat care le-a iesit in cale si cu care , in mod gresit , au ales sa-si petreaca , prin simtamantul Casatoriei , prima zi din restul vietii lor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu