Cel mai neplacut lucru atunci cand esti la pamant , cand fruntea ti-e incruntata iar ochii iti varsa lacrimi uscate , cand durerea din suflet te ajunge din urma si tot ce ti-ai putea dori e sa te eliberezi de suferință e sa nu iti gasesti cuvintele potrivite care sa te ajute in incercarea de a te confesa .
Pfff ... ce fraza incurcata am scris mai sus ; trebuie sa fiu foarte confuz daca nu reusesc sa exprim mai limpede ce gandesc . Chiar si eu am fost nevoit sa recitesc si sa-mi reiau ideea pentru a putea merge mai departe . Problema e ca nu reusesc sa fiu deloc coerent , nu reusesc sa pun jos gandurile care ma macina , gandurile care nu mi-au dat pace nicio secunda in ultimul an . Sunt stapanit adesea de stari contradictorii ; nu imi doresc sa fiu subiectiv in suferinta mea si de aceea nu am sa zic ca am fost coplesit de tristete si melancolie , de nostalgie si de dor , de neputinta si de dorinta de razbunare ... a-mi defini starile prin care am trecut atat de des in ultima vreme e suficient sa zic ca am uitat ce inseamna sa fi fericit ; am uitat ce inseamna sa iubesti ; am uitat poate si ce inseamna sa fi iubit ... dar de asta ma indoiesc , pentru ca , in egoismul meu , de cele mai multe ori m-am complacut in situatia de a respinge sfaturile si ajutorul dat de cei din jurul meu .
Acum ma pierd printre ganduri si cuvinte si astept plictisit si intristat un sfarsit pentru toate . Nu ma motiveaza nimic . Linistea nu ma poate calma . Nu am dispozitia necesara sa vad pe nimeni in preajma mea . Muzica din difuzoare imi zgarie sufletul si ma rascoleste intr-un mod neplacut . Orice zgomot imi distrage atentia si ma face sa devin putin mai irascibil decat am fost inainte . Fiecare minut care trece ma cufunda si mai adanc intr-o melancolie izvorata din multe dezamagiri si multa neputinta . Nu ma pot face util nimanui , nicicum ; si chiar nu cred ca am reusit sa fac asta prea des pana acum . Insa nu aici e marea problema ; ceea ce ma intriga e ca atunci cand am reusit sa-mi pun 'talentele' la dispozitia unui 'fenomen' nu mi-au fost apreciate in niciun fel eforturile ... iar pentru o fire sensibila si un caracter de moral lucrul asta poate fi dezastruos...
Pfff ... ce fraza incurcata am scris mai sus ; trebuie sa fiu foarte confuz daca nu reusesc sa exprim mai limpede ce gandesc . Chiar si eu am fost nevoit sa recitesc si sa-mi reiau ideea pentru a putea merge mai departe . Problema e ca nu reusesc sa fiu deloc coerent , nu reusesc sa pun jos gandurile care ma macina , gandurile care nu mi-au dat pace nicio secunda in ultimul an . Sunt stapanit adesea de stari contradictorii ; nu imi doresc sa fiu subiectiv in suferinta mea si de aceea nu am sa zic ca am fost coplesit de tristete si melancolie , de nostalgie si de dor , de neputinta si de dorinta de razbunare ... a-mi defini starile prin care am trecut atat de des in ultima vreme e suficient sa zic ca am uitat ce inseamna sa fi fericit ; am uitat ce inseamna sa iubesti ; am uitat poate si ce inseamna sa fi iubit ... dar de asta ma indoiesc , pentru ca , in egoismul meu , de cele mai multe ori m-am complacut in situatia de a respinge sfaturile si ajutorul dat de cei din jurul meu .
Acum ma pierd printre ganduri si cuvinte si astept plictisit si intristat un sfarsit pentru toate . Nu ma motiveaza nimic . Linistea nu ma poate calma . Nu am dispozitia necesara sa vad pe nimeni in preajma mea . Muzica din difuzoare imi zgarie sufletul si ma rascoleste intr-un mod neplacut . Orice zgomot imi distrage atentia si ma face sa devin putin mai irascibil decat am fost inainte . Fiecare minut care trece ma cufunda si mai adanc intr-o melancolie izvorata din multe dezamagiri si multa neputinta . Nu ma pot face util nimanui , nicicum ; si chiar nu cred ca am reusit sa fac asta prea des pana acum . Insa nu aici e marea problema ; ceea ce ma intriga e ca atunci cand am reusit sa-mi pun 'talentele' la dispozitia unui 'fenomen' nu mi-au fost apreciate in niciun fel eforturile ... iar pentru o fire sensibila si un caracter de moral lucrul asta poate fi dezastruos...
