Lacrimi ...

17 iunie 2009

Sunt cuprins de indoiala ; indoiala da nastere incertitudinii ; incertitudinea induce neliniste ; nelinistea a pus stapanire pe mine . Sunt prizonierul suferintei , al neimplinirilor si al tacerii ; pe scurt , sufar in tacere pentru neimplinirile mele ... Nu e nimeni caruia sa ma pot confesa ; si daca ar fi cineva , mi-ar putea oferi mai mult decat un sfat ? M-ar putea elibera din starea de melancolie in care ma scufund ? Ar putea oare sa stearga totul cu buretele si sa o ia de la capat cu mine ?
Cand esti captiv in singuratatea ce te inconjoara iar ganduri intunecate iti alunga somnul si iti rascolesc visele , viata nu iti da prea multe alternative de scapare . De fapt , iti deschide o portita atat de mica incat ti-e aproape imposibil sa o gasesti . Portita aceea nu e nicidecum o rezolvare a nelinistilor tale ci e ultima farama de speranta de care ai nevoie sa te agati pentru a putea evada intr-o lume noua .
CINEVA , a lasat pentru fiecare din noi o soarta mai buna , o scapare o alinare , o mangaiere calda . Trebuie doar sa avem speranta de mai bine , nadejde , credinta si multa rabdare ; pentru ca lucrurile cu adevarat bune vor fi oferite celor care stiu sa rabde si , in acelasi timp , celor care reusesc sa se purifice si sa se elibereze de tot ceea ce le-a intunecat si intristat sufletul .
Inainte de a accepta speranta si de a gasi credinta e necesar sa ne limpezim gandurile si sa dam frau liber sentimentelor ; e timpul sa plangem rauri de lacrimi sincere ca sa innecam toata durerea din suflet si din inima ; caci cei ce au indraznit sa planga se vor elibera si vor vedea curcubeul sperantei inflorind inaintea lor ; apoi vor plange lacrimi de bucurie pentru un nou inceput pe care l-au vazut cu limpezi ochi si de care , acum , sunt atat de aproape ...
"Cel ce nu plange nu va vedea ..." ("He who does not weep does not see ...")

Nostalgia sfarsitului ...

12 iunie 2009

E in firea nostra sa devenim nostalgici cand vine vorba de un final . Nu conteaza natura finalului sau modul in care se termina lucrurile . Daca a fost bine , sau daca a fost neplacut ... nu mai are nicio importanta atunci cand realizezi ca nu va mai fi .
Avem tendinta de a ne simti descumpaniti in fata 'sfarsitului' ; ni se inmoaie genunchii , ochii ni se umezesc , suntem cuprinsi de regrete si , de cele mai multe ori , ne este oarecum teama sa ne exteriorizam tristetea . Incercam sa ne imaginam viitorul nostru fara ceea ce lasam in urma ; ne intrebam adesea , in indoiala noastra , daca nu cumva ne-ar fi fost mai bine fara acel 'ceva' la care suntem nevoiti sa renuntam . E atat de gresit sa ne punem astfel de intrebari caci , fara sa ne dam seama , fiecare experienta traita are darul de a ne schimba catusi de putin ; avem astfel ocazia de a fi astazi cu un pas inaintea zilei de ieri ; avem oportunitatea de a fi mai intelepti , de a invata din ce a fost , de a schimba ce a fost rau si de a imbunatati ce a fost bine.
E asa placut sa te indragostesti , sa evoluezi , sa iubesti si sa fi iubit. Sunt clipe in care doar prezentul conteaza . Te lasi dus de val , te desprinzi usor de lumea reala , te pierzi in bratele celui de langa tine si-i soptesti vorbe dulci . Nu poate sta nimeni in calea iubirii voastre si nimic nu va poate face sa va ganditi la un sfarsit al legaturii dintre voi . Dar nefericirea pandeste mereu in urma noastra , mereu gata sa ne ajunga si sa puna stapanire pe inimile noastre . O singura greseala e suficienta pentru a face loc in sufletele noastre deznadejdii , incertitudinii , indiferentei si , de ce nu , fricii . Iar cand inima ne este inundata de incertitudini si de sentimente potrivnice cel mai bine pentru noi e sa renuntam . Pentru ca unele greseli nu se indreapta niciodata iar unele rani se vindeca intr-un timp mai lung decat avem noi la dispozitie .
De ce sa traim cu regretul a ce-ar fi putut sa fie cand sta in puterea noastra sa ne schimbam calea in orice secunda ? De ce sa ne fie frica de un nou inceput ? De ce sa ne fie teama sa traim doar pentru ca am fost profund dezamagiti si descurajati ? De ce ne-ar fi tema sa iubim din nou doar pentru ca ne-a durut atat de tare ultima data cand am facut-o ?
"Fiecare melodie se termina . Dar e acesta un motiv sa nu ne bucuram de muzica ?!" ("Every song ends . Is that any reason for us not to enjoy music ?!") .

Privind inainte ...

9 iunie 2009

Taria noastra nu se masoara prin capacitatea de a rezista , ci prin abilitatea de a merge mai departe ...
... iar eu nu am reusit prea bine sa trec peste ce a fost . E asa de ciudat cum oamenii nu pot sa treaca peste lucruri care ii fac nefericiti , peste situatii care le umplu sufletele de amaraciune , tristete , indoiala si , poate ce e mai important , frica . Se spune ca trebuie sa iti infrunti temerile si sa te confrunti cu toate problemele de care te izbesti . Intrebarea mea e : o relatie alterata , o legatura fara viitor , reprezinta un motiv de frica sau e inca o problema pe care viata ne-o serveste spre a fi rezolvata ?
Cu siguranta e vorba de frica ... pentru ca prin firea noastra slaba , suntem adesea cuprinsi de teama de a ne desparti de cineva drag , de a lasa in urma un trecut , o istorie .
In acelasi timp , o relatie esuata reprezinta si o problema . Dar ce rezolvare mai poti gasi atunci cand sti ca totul a luat sfarsit , cand sti ca lantul s-a rupt si nu mai poti face nimic pentru a-i gasi si a-i remonta veriga lipsa ?! Viata mi-a demonstrat ca atunci cand ajungi la aceasta problema trebuie sa lasi creionul jos si sa inchizi cartea . S-a terminat . Cuvintele sunt de prisos . Acum e momentul sa inchizi ochii , sa uiti de regrete , sa-ti intorci spatele si ... sa pleci . E momentul sa te descarci , e momentul sa plangi pentru ce a fost frumos sau pentru ce nu a fost sa fie . E firesc sa fi invadat de regrete . E omenesc sa iti para rau . Dar e momentul unui nou inceput . Iar daca , in intristarea noastra , gasim puterea de a constientiza ce am gresit , daca reusim sa separam ce a fost bine de ce a fost rau , vom putea pasi increzatori pe un drum mai bun . Vom putea alege o cale mai simpla , o cale care sa ne umple sufletele de speranta si bucurie .
E al naibii de greu sa lasi in urma trecutul . Doare sa te desprinzi de aproapele tau , fie ca l-ai iubit , fie ca , in final , nu ai mai avut niciun sentiment pentru el . Doare sa vezi ca cel de langa tine paseste mai departe , se desprinde cu lejeritate de tot ce a fost , si merge inainte cu nonsalanta , ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat . Asta e riscul despartirii . Aici e frica cea mare . E teama ca tu vei fi cel care nu reuseste sa-si croiasca un alt drum , sa o ia de la capat , sa gaseasca un inceput care sa-i alunge amaraciunea din suflet .
Dar daca am putut rezista nefericirii , nu suntem oare in stare sa gasim taria de a o lua de la capat ?! Trebuie ... pentru ca merita !

Naivitatea greselii ...

8 iunie 2009

Un personaj din serialul meu TV preferat a zis odata : "Daca ne-am putea intoarce in timp sa reparam greselile facute , am face-o astfel incat sa conteze ?" .
De obicei facem greseli din nestiinta ; facem greseli pe care nu le constientizam pe moment ; greseli care ne afecteaza atat pe noi , cat si pe cei din jurul nostru ... pana aici , nimic nou ; si NU, nu-mi doresc sa aduc ceva nou , nici nu-mi doresc sa inventez sau sa reinventez o intreaga teorie despre a face sau a nu face greseli . Vreau doar sa-mi dau seama daca e mai important sa-ti doresti sa dai timpul inapoi pentru a-ti repara greselile facute sau daca e mai util sa le accepti cu demnitate si sa-ti doresti sa nu le mai repeti . Si mai vreau sa stiu , odata ce ne-am insusit greselile facute , mici sau mari , pe baza carui rationament am putea sa le sortam pentru a sti ce e strict necesar sa fie indreptat si ce anume mai suporta amanare.
EU ... eu am copiat odata la chimie ... si am fost prins ; se intampla in liceu , undeva prin clasa a 11a ; GRESEALA , nici mare nici mica , doar ... greseala. Ce era sa fac ? Am fost prins 'in actiune' si mi-am recunoscut greseala si , in intristarea mea , mi-am propus sa nu se mai repete niciodata ... sa fiu prins copiind . Si de atunci nu am mai fost prins niciodata copiind.
tot EU ... am fost indragostit pana peste cap de o fata . Pe parcursul relatiei noastre s-a intamplat sa o ranesc , s-a intamplat sa ma raneasca ... fie cu vorba , fie cu fapta , fie cu indiferenta , fie prin ascultarea unor parinti care , in ura lor oarba si in dragostea habotnica pe care si-o manifesta intr-un mod ciudat asupra odraslelor lor , au impins dintr-o parte relatia asta spre ceea ce ei nu au avut niciodata . Acel ceva pe care nu l-au avut niciodata este izvorat din multe multe greseli nerecunoscute , din multa vina aruncata fara rost asupra unuia sau a celuilalt . NU vreau sa intru in detalii picante , am sa revin doar la scurtul periplu prin relatia mea ... Greseala a fost a amandurora pentru ca nu am vazut ca grabim lucrurile , pentru ca nu am vazut ca nu suntem sortiti unul altuia ; am gresit pentru ca i-am spus ca o iubesc atunci cand nu mai simteam nimic pentru ea ; am gresit amandoi pentru ca am vrut , in inconstienta si in imaturitatea noastra , sa amanam un deznodamant care a fost stiut inainte ca prima fila a povestii noastre sa fie scrisa . Deznodamantul a venit ... prea tarziu ; oricum acelasi ...
A trecut destul timp de cand totul s-a terminat . Si ranile din interior s-au vindecat ; cicatricile din suflet sau retras ... dar greselile raman. Dumnezeu mi-e martor ca imi cunosc majoritatea greselilor facute si ca nu imi doresc sa le mai repet . Si mi-e martor ca nu am nici cea mai mica idee ce as face daca as putea da timpul inapoi sa-mi repar greselile ... ar conta pentru cineva ? Dar , mai presus de toate , ar conta pentru mine ??? As vrea eu oare sa ma intorc ? As vrea eu oare sa mai schimb ceva ? Caci , imi pare ca , orice greseala as indrepta , as indrepta-o prin a face alta , poate si mai mare .
Dar acum e gata , gata de mult . Unii din noi sufera sau au suferit in tacere pentru ce nu a fost sa fie. Altii sufera in bratele primului barbat care le-a iesit in cale si cu care , in mod gresit , au ales sa-si petreaca , prin simtamantul Casatoriei , prima zi din restul vietii lor...